Burning.

Feet of flames.

Şi aşa vor începe chinurile şi durerea, dar nu simt, nu mai simt.

Să'mi arzi sufletul în chinuri
Să mă devorezi încet,
Te voi aştepta aievea,
Durere, să mă cuprinzi.

Nu e ameninţare, sunt blesteme. Să îl urmărească, să îl aud cum geme.
Am încetat să mai trăiesc cu ceva timp în urmă. Tânjesc la ziua de ieri. Erau alte vremuri, alţi oameni. Erau timpuri însorite când puteam să zâmbesc, erau clipe nesfârşite când puteam să'i savurez privirea.
Viaţa e aiurea şi apoi mori. Mda, aş vrea eu să fiu aşa de norocoasă. Credeam cândva în asta.
Altădată mă ascundeam, mă ascundeam să recunosc că tânjeam la privirea lui şi la buzele lui moi. Acum, totul s'a schimbat. Răscolirea trecutului nu ajută cu nimic, dar dacă vrei să mergi mai departe, trebuie să te întorci în trecut. Acum nu'mi mai e ruşine. Vreau ca lumea să vadă ce sunt cu adevărat, vreau să iasă la iveala ce am ascuns până acum. Şi aşa m'am schimbat. Am destul tupeu acum să recunosc toate prostiile pe care le'am făcut. M'am destăinuit mereu numai cuiva anume. Atât. Nici măcar mie însămi. Dar toate astea sunt prostii. Numai rahaturi. Asta e numai o parte din adevăr. Iar restul... o să vedeţi. Păzea că vin.