Back home b-)

Tabăra. ------------------> s`o facem ca la carte.
Am răbdarea mea şi mă chinui să mă abţin cât pot de bine, să vă înghit toate rahaturile de oameni 'maturi', dar uite că răbdarea mea are şi ea limite. Şi bang. izbucnesc la un moment dat.
29.06.2010
Tabăra asta a fost foarte tare. b-) Lăsând la o parte 'micile' incidente şi problemele mele medicale care aproape m'au omorât, a fost o.k. şi ne'am distrat, iar asta e tot ce contează. Mă bucur că am fost alături de prietenii mei, care îmi fac viaţa mai frumoasă. Au fost, totuşi, 3 zile de coşmar, în care unii au plâns crezând că voi muri. Şi mă gândeam acum la cât m'a înjurat Alina (şi are dreptate) că sunt o persoană atât de indiferentă şi că am râs în faţa morţii, când inima mea aproape nu mai bătea. Poate am ascuns cât de gravă era situaţia, pentru că aş fi stricat tabăra. Dar am supravieţuit. b-) Şi m'am întors acasă, aproape drogată.
Revenind. Mă dezgustă îngrozitor de tare genul de persoane mincinoase, care apoi înfloresc toată povestea pentru a ascunde adevărul, care sunt nişte prefăcuţi şi se folosesc de alte persoane, care poate nu merită să fie tratate aşa, doar pentru a atrage atenţia altora. Genul de 'pupincurişti', aşa cum îi numeşte Alina. Băi fakerilor, nu am de gând să mă apuc să vă înjur de mame şi alte rahaturi, aşa cum faceţi voi, da' poate vă simţiţi totuşi. Nu sunt deloc genu' care plânge sau care suferă doar pentru că voi aţi făcut relaţia de căcat! PACE!
Nu vreau război. Te'am rugat. Şi speram să uiţi şi să treci mai departe. Dar văd că nu poţi să uiţi.
Asta e ce simt. Şi nu aştept să fiu iertată. Vroiam doar să mergem mai departe.
Iadul mă cheamă. Adio!