We are going on a summer holiday \:d/

While you are all killing me softly...
Râzi.Râzi.Râzi.Râzi.Râzi.Râzi.Râzi.Râzi.
Râd isteric când mă apucă.
Poţi să spui rugăciuni,
Să se întâmple minuni,
Dar ce semeni aduni
Fugi, fugi, vin băieţi buni.
b-)
Mi'e dor de tabără. Şi zeci de nume îmi trec prin minte.
Dar viaţa e un coşmar nesfârşit. Iar eu nu aştept perfecţiune.
Probabil aiurez din nou. Îmi simt o venă pulsând pe gât. Sânge.
Iertare. ^:)^

Back home b-)

Tabăra. ------------------> s`o facem ca la carte.
Am răbdarea mea şi mă chinui să mă abţin cât pot de bine, să vă înghit toate rahaturile de oameni 'maturi', dar uite că răbdarea mea are şi ea limite. Şi bang. izbucnesc la un moment dat.
29.06.2010
Tabăra asta a fost foarte tare. b-) Lăsând la o parte 'micile' incidente şi problemele mele medicale care aproape m'au omorât, a fost o.k. şi ne'am distrat, iar asta e tot ce contează. Mă bucur că am fost alături de prietenii mei, care îmi fac viaţa mai frumoasă. Au fost, totuşi, 3 zile de coşmar, în care unii au plâns crezând că voi muri. Şi mă gândeam acum la cât m'a înjurat Alina (şi are dreptate) că sunt o persoană atât de indiferentă şi că am râs în faţa morţii, când inima mea aproape nu mai bătea. Poate am ascuns cât de gravă era situaţia, pentru că aş fi stricat tabăra. Dar am supravieţuit. b-) Şi m'am întors acasă, aproape drogată.
Revenind. Mă dezgustă îngrozitor de tare genul de persoane mincinoase, care apoi înfloresc toată povestea pentru a ascunde adevărul, care sunt nişte prefăcuţi şi se folosesc de alte persoane, care poate nu merită să fie tratate aşa, doar pentru a atrage atenţia altora. Genul de 'pupincurişti', aşa cum îi numeşte Alina. Băi fakerilor, nu am de gând să mă apuc să vă înjur de mame şi alte rahaturi, aşa cum faceţi voi, da' poate vă simţiţi totuşi. Nu sunt deloc genu' care plânge sau care suferă doar pentru că voi aţi făcut relaţia de căcat! PACE!
Nu vreau război. Te'am rugat. Şi speram să uiţi şi să treci mai departe. Dar văd că nu poţi să uiţi.
Asta e ce simt. Şi nu aştept să fiu iertată. Vroiam doar să mergem mai departe.
Iadul mă cheamă. Adio!

♔

M'am născut în zodia cancerului şi a durerii. Am suferit mult. Dar poate nici mai mult decât alţii.
☛ acolo e teroarea şi numai cei puternici pot rezista.
Eu nu mai simt durere, nici teamă. Nu'mi pasă dacă voi muri în chinuri, dacă voi arde în abis, dacă voi muri încet şi dureros, dacă mă aşteaptă iadul. Să mă aştepte că vin!
''Fă'te, suflete, copil.....''
★
Şi povestea mea abia a început.

Burning.

Feet of flames.

Şi aşa vor începe chinurile şi durerea, dar nu simt, nu mai simt.

Să'mi arzi sufletul în chinuri
Să mă devorezi încet,
Te voi aştepta aievea,
Durere, să mă cuprinzi.

Nu e ameninţare, sunt blesteme. Să îl urmărească, să îl aud cum geme.
Am încetat să mai trăiesc cu ceva timp în urmă. Tânjesc la ziua de ieri. Erau alte vremuri, alţi oameni. Erau timpuri însorite când puteam să zâmbesc, erau clipe nesfârşite când puteam să'i savurez privirea.
Viaţa e aiurea şi apoi mori. Mda, aş vrea eu să fiu aşa de norocoasă. Credeam cândva în asta.
Altădată mă ascundeam, mă ascundeam să recunosc că tânjeam la privirea lui şi la buzele lui moi. Acum, totul s'a schimbat. Răscolirea trecutului nu ajută cu nimic, dar dacă vrei să mergi mai departe, trebuie să te întorci în trecut. Acum nu'mi mai e ruşine. Vreau ca lumea să vadă ce sunt cu adevărat, vreau să iasă la iveala ce am ascuns până acum. Şi aşa m'am schimbat. Am destul tupeu acum să recunosc toate prostiile pe care le'am făcut. M'am destăinuit mereu numai cuiva anume. Atât. Nici măcar mie însămi. Dar toate astea sunt prostii. Numai rahaturi. Asta e numai o parte din adevăr. Iar restul... o să vedeţi. Păzea că vin.

☛ way to hell.

♔ "I have committed so many bloody crimes now that I cannot return to the person I used to be." (Macbeth)
Shakespeare are cu siguranţă miezul său de adevăr în conturarea tragicului din "Macbeth", unde protagonistului îi este evidenţiat caracterul şiret, josnic, şi totuşi cât se poate de realist. Ca primă trăsătură, în dramă, analiza de joc s'a concentrat pe problema ambiţiei lui Macbeth, de obicei văzută ca o caracteristică dominantă, definind astfel caracterul.
Am regăsit în ''Macbeth'' nu doar geniul de neegalat a lui Shakespeare, ci am regăsit multe adevăruri, ce se revarsă şi în contingent. M'am regăsit în ''Macbeth'' pe mine, ca persoana.
Ca o primă precizare, am şters postările anterioare pe motive întemeiate, căci s'au schimbat multe realităţi, ce se vor reflecta în continuare. Voi începe, prin urmare, un capitol nou.
Mi s'a spus să mor în chinuri, iar eu m'am supus, mi s'a spus să ard în cele mai adânci abisuri ale iadului, iar eu nu m'am împotrivit. Nu m'au durut nici cuvintele, nici încercările prin forţă brută.
Burning. Şi aşa a început povestea mea...